Eksodus 14
Și DOMNUL i-a spus lui Moise, zicând:
Vorbește copiilor lui Israel, să se întoarcă și să își așeze tabăra înainte de Pi-Hahirot, între Migdol și mare, înainte de Baal-Țefon; înaintea acestuia vă veți așeza tabăra, lângă mare.
Pentru că Faraon va spune despre copiii lui Israel: Ei s-au încurcat în țară, pustia i-a cuprins.
Și voi împietri inima lui Faraon, astfel că îi va urmări; și voi fi onorat prin Faraon și prin toată oștirea lui; ca Egiptenii să știe că eu [sunt] DOMNUL. Și au făcut așa.
Și i s-a spus împăratului Egiptului că poporul a fugit; și inima lui Faraon și a servitorilor săi s-a întors împotriva poporului și au spus: De ce am făcut aceasta, lăsând pe Israel să plece de la servirea noastră?
Și el și-a pregătit carul și a luat poporul său cu el;
Și a luat șase sute de care alese și toate carele Egiptului și căpetenii peste fiecare din ele.
Și DOMNUL a împietrit inima lui Faraon, împăratul Egiptului, și a urmărit pe copiii lui Israel; și copiii lui Israel au ieșit cu mână înaltă.
Dar Egiptenii i-au urmărit, toți caii [și] carele lui Faraon și călăreții lui și oștirea lui și i-a ajuns, așezând tabăra lângă mare, în apropiere de Pi-Hahirot, înainte de Baal-Țefon.
¶ Și când Faraon s-a apropiat, copiii lui Israel și-au ridicat ochii și, iată, egiptenii mărșăluiau după ei; și au fost grozav de înspăimântați; și copiii lui Israel au strigat către DOMNUL.
Și i-au spus lui Moise: Pentru că nu [sunt] morminte în Egipt ne-ai luat tu pentru a muri în pustie? Pentru ce te-ai purtat astfel cu noi, pentru a ne scoate din Egipt?
Nu [este] acesta cuvântul pe care ți l-am spus în Egipt, zicând: Lasă-ne în pace, să servim egiptenilor? Pentru că [ar fi fost] mai bine să servim egiptenilor, decât să murim în pustie.
Și Moise a spus poporului: Nu vă temeți, stați liniștiți și veți vedea salvarea DOMNULUI, pe care el v-o va arăta astăzi; căci egiptenii pe care i-ați văzut astăzi, nu îi veți mai vedea niciodată, pentru totdeauna.
DOMNUL va lupta pentru voi, dar voi stați liniștiți.
¶ Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Pentru ce strigi către mine? Vorbește copiilor lui Israel să meargă înainte;
Dar ridică-ți toiagul și întinde-ți mâna peste mare și despic-o; și copiii lui Israel vor merge pe uscat prin mijlocul mării.
Și eu, iată, eu voi împietri inimile egiptenilor și îi vor urmări; și îmi voi aduce onoare prin Faraon și prin toată oștirea sa, prin carele sale și prin călăreții săi.
Și egiptenii vor ști că eu sunt DOMNUL, când mi-am adus onoare prin Faraon, prin carele sale și prin călăreții săi.
Și îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, s-a mutat și s-a dus în spatele lor; și stâlpul de nor s-a mutat de dinaintea feței lor și a stat în spatele lor;
Și a venit între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel; și a fost un nor și întuneric [pentru ei], dar dădea lumină noaptea [pentru aceștia]; așa că nu s-au apropiat unii de alții toată noaptea.
¶ Și Moise și-a întins mâna peste mare; și DOMNUL a făcut ca marea să meargă [înapoi] printr-un puternic vânt din est toată noaptea aceea și a făcut marea pământ [uscat] și apele au fost despicate.
Și copiii lui Israel au mers în mijlocul mării pe [pământ] uscat; și apele le [erau] un zid pe partea dreaptă a lor și pe partea stângă a lor.
Și egiptenii [i-]au urmărit și au intrat după ei în mijlocul mării, toți caii lui Faraon, carele sale și călăreții săi.
Și s-a întâmplat, că în garda dimineții, DOMNUL a privit spre oștirea egiptenilor prin stâlpul de foc și de nor și a tulburat oștirea egiptenilor.
Și a scos roțile de la carele lor, ca ei să le conducă cu greutate; așa că egiptenii au spus: Să fugim de la fața lui Israel, pentru că DOMNUL luptă pentru ei împotriva egiptenilor.
Și DOMNUL i-a spus lui Moise: Întinde-ți mâna peste mare, ca apele să vină înapoi peste egipteni, peste carele lor și peste călăreții lor.
Și Moise și-a întins mâna peste mare și marea s-a întors la puterea ei când a apărut dimineața; și egiptenii au fugit de dinaintea acesteia; și DOMNUL a doborât pe egipteni în mijlocul mării.
Și apele s-au întors și au acoperit carele și călăreții, [chiar] toată oștirea lui Faraon care a intrat în mare după ei; nu a rămas nici măcar unul dintre ei.
Dar copiii lui Israel au umblat pe pământ [uscat] în mijlocul mării; și apele le [erau] un zid de partea lor dreaptă și de partea lor stângă.
Astfel DOMNUL a salvat pe Israel în acea zi din mâna egiptenilor; și Israel a văzut egiptenii morți pe țărmul mării.
Și Israel a văzut acea măreață lucrare pe care DOMNUL a făcut-o asupra egiptenilor; și poporul s-a temut de DOMNUL și l-a crezut pe DOMNUL și pe servitorul său Moise.