2 Reyes 4
Și o anumită femeie dintre soțiile fiilor profeților a strigat către Elisei, spunând: Servitorul tău, soțul meu, este mort; și tu știi că servitorul tău se temea de DOMNUL; și creditorul a venit să ia la el pe cei doi fii ai mei ca să fie robi.
Și Elisei i-a zis: Ce să fac pentru tine? Spune-mi, ce ai în casă? Și ea a zis: Roaba ta nu are nimic în casă, decât o oală cu untdelemn.
Atunci el a spus: Du-te, împrumută-ți vase de afară de la toți vecinii tăi, vase goale; împrumută nu puține.
Și după ce intri, să închizi ușa după tine și după fiii tăi și să torni în toate vasele acelea și să pui deoparte pe cele care sunt pline.
Astfel ea a plecat de la el și a închis ușa după ea și după fiii ei, care îi aduceau [vasele];[ ]și ea turna.
Și s-a întâmplat, după ce vasele au fost pline, că ea a spus fiului său: Adu-mi încă un vas. Iar el i-a zis: Nu mai [este] niciun vas. Și untdelemnul s-a oprit.
Atunci ea a venit și i-a spus omului lui Dumnezeu. Iar el a zis: Du-te, vinde untdelemnul și plătește datoria și trăiește tu și copiii tăi din restul.
¶ Și s-a întâmplat într-o zi, că Elisei trecea pe la Sunem, unde [era] o femeie cu vază; și ea l-a constrâns să mănânce pâine. Și a fost [astfel], [că] ori de câte ori el trecea, se abătea pe acolo să mănânce pâine.
Și ea a spus soțului ei: Iată acum, eu pricep că acesta [este ]un om sfânt al lui Dumnezeu, care trece întotdeauna pe la noi.
Te rog, să îi facem o cămăruță pe zid; și să îi punem acolo un pat și o masă și un scaun și un sfeșnic; și va fi, când vine la noi, că se va abate pe acolo.
Și s-a întâmplat într-o zi, că el a venit pe acolo și s-a abătut pe la cameră și s-a culcat acolo.
Și el i-a spus lui Ghehazi, servitorul său: Cheamă pe sunamita aceasta. Și după ce a chemat-o, ea a stat în picioare înaintea lui.
Iar el i-a zis: Spune-i acum [femeii]: Iată, tu te-ai îngrijit de noi cu toată această grijă; ce [este] de făcut pentru tine? Dorești să se vorbească pentru tine împăratului sau căpeteniei oștirii? Iar ea a răspuns: Eu locuiesc în mijlocul poporului meu.
Iar el a zis: Ce [este] de făcut atunci pentru ea? Și Ghehazi a răspuns: Cu adevărat ea nu are copil și soțul ei este bătrân.
Iar el[ ]a spus: Cheam-o. Și după ce el a chemat-o, ea a stat în picioare la ușă.
Și el a zis: Cam pe timpul acesta, conform cu timpul vieții, tu vei îmbrățișa un fiu. Și ea a spus: Nu, domnul meu, [tu ]om al lui Dumnezeu, nu minții pe roaba ta.
Și femeia a rămas însărcinată și a născut un fiu la acel timp pe care i-l spusese Elisei, conform cu timpul vieții.
¶ Și când copilul a crescut, s-a întâmplat într-o zi, că a ieșit la tatăl său la secerători.
Și el a spus tatălui său: Capul meu, capul meu. Iar el a zis unui tânăr: Du-l la mama lui.
Și după ce l-a luat și l-a dus la mama lui, el a șezut pe genunchii ei până la amiază și [apoi ]a murit.
Și ea s-a urcat și l-a culcat pe patul omului lui Dumnezeu și a închis [ușa] după el și a plecat.
Și a chemat la ea pe soțul ei și a spus: Trimite-mi, te rog, pe unul dintre tineri și unul dintre măgari, ca să alerg la omul lui Dumnezeu și să mă întorc.
Și el a spus: Pentru ce dorești să te duci la el astăzi? Nu [este] nici lună nouă, nici sabat. Și ea a zis: [Va fi ]bine.
Atunci a înșeuat un măgar și a spus servitorului ei: Mână și mergi înainte; să nu încetinești din călărit pentru mine, doar dacă îți poruncesc.
Astfel, ea a mers și a ajuns la omul lui Dumnezeu la muntele Carmel. Și s-a întâmplat, când omul lui Dumnezeu a văzut-o de departe, că i-a zis lui Ghehazi, servitorul său: Iat-o pe sunamita aceea;
Aleargă acum, te rog, să o întâlnești și spune-i: [Ești] bine? [Este] bine soțul tău? [Este] bine copilul? Iar ea a răspuns: [Este] bine.
Și când ea a venit la omul lui Dumnezeu pe deal, l-a prins de picioare; dar Ghehazi s-a apropiat să o împingă. Și omul lui Dumnezeu a spus: Las-o, pentru că sufletul ei [este] chinuit în ea; și DOMNUL a ascuns [aceasta ]de la mine și nu mi-a zis.
Atunci ea a spus: Am dorit eu un fiu de la domnul meu? Nu am zis eu: Nu mă înșela?
Atunci el i-a spus lui Ghehazi: Încinge-ți coapsele și ia toiagul meu în mâna ta și mergi pe calea ta; dacă întâlnești vreun om, să nu îl saluți; și dacă cineva te va saluta, să nu îi răspunzi; și pune toiagul meu pe fața copilului.
Și mama copilului a spus: [Precum] DOMNUL trăiește și precum sufletul tău trăiește, nu te voi părăsi. Și el s-a ridicat și a urmat-o.
Și Ghehazi a trecut înaintea lor și a pus toiagul pe fața copilului; dar nu [a fost] nici voce, nici auzire. Pentru aceea el a mers să îl întâlnească și i-a spus, zicând: Copilul nu s-a trezit.
Și când Elisei a intrat în casă, iată, copilul era mort [și] întins pe patul său.
Și de aceea a intrat și a închis ușa după ei amândoi și s-a rugat DOMNULUI.
Și s-a urcat și s-a culcat peste copil și și-a pus gura pe gura lui și ochii lui pe ochii lui și mâinile lui pe mâinile lui; și s-a întins peste copil; și carnea copilului s-a încălzit.
Atunci s-a întors și a umblat prin casă încoace și încolo; și s-a urcat și s-a întins peste el; și copilul a strănutat de șapte ori și copilul și-a deschis ochii.
Și el[ ]l-a chemat pe Ghehazi și a spus: Cheam-o pe sunamita aceasta. Astfel, el a chemat-o. Și după ce ea a venit la el, el a zis: Ridică-ți fiul.
Atunci ea a intrat și a căzut la picioarele lui și s-a plecat până la pământ și și-a ridicat fiul și a ieșit.
Și Elisei s-a întors la Ghilgal; și [era] foamete în țară; și fiii profeților ședeau înaintea lui; și el a spus servitorului său: Pune oala cea mare și fierbe supă pentru fiii profeților.
Și unul a ieșit la câmp să adune ierburi și a găsit o viță sălbatică și a strâns de pe ea o poală plină de curcubete sălbatice[ ]și a venit și [le]-a tăiat în oala de supă, pentru că nu [le] cunoșteau.
Astfel, ei au turnat oamenilor să mănânce. Și s-a întâmplat, pe când mâncau din supă, că au strigat și au spus: O [tu ]om al lui Dumnezeu, [este] moarte în oală. Și nu puteau să mănânce [din ea].
Dar el a spus: Atunci aduceți făină. Și a aruncat-[o] în oală și a zis: Turnați pentru popor, ca să mănânce. Și nu era nimic vătămător în oală.
Și a venit un om de la Baal-Șalișa și a adus omului lui Dumnezeu pâine din cele dintâi roade, douăzeci de pâini de orz și spice proaspete de grâne [nebătute]. Și a spus: Dă poporului, să mănânce.
Și servitorul său a spus: Ce, să pun aceasta înaintea a o sută de oameni? El a zis din nou: Dă poporului, să mănânce, fiindcă astfel spune DOMNUL: Ei vor mânca și va rămâne [din aceasta].
Astfel el a pus înaintea lor și ei au mâncat și au lăsat [o parte], conform cuvântului DOMNULUI.