Genesi 27
Şi s-a întâmplat, pe când Isaac era bătrân şi ochii săi erau [atât de] slabi încât nu [mai] putea să vadă, că a chemat pe Esau, fiul său cel mai în vârstă, şi i-a spus: Fiul meu; iar el i-a spus: Iată-mă.
Şi a spus: Iată acum, sunt bătrân, nu ştiu ziua morţii mele;
De aceea acum, ia, te rog, armele tale, tolba ta şi arcul tău şi du-te afară în câmp şi ia-mi [ceva] vânat;
Şi fă-mi mâncare gustoasă, aşa cum îmi place, şi adu[-o] la mine ca să mănânc; ca sufletul meu să te binecuvânteze înainte să mor.
Şi Rebeca a auzit când Isaac a vorbit lui Esau, fiul său. Şi Esau a mers la câmp să vâneze vânat [şi] să [îl] aducă.
¶ Şi Rebeca i-a vorbit lui Iacob, fiul ei, spunând: Iată, am auzit pe tatăl tău vorbindu-i lui Esau, fratele tău, spunând:
Adu-mi vânat şi fă-mi mâncare gustoasă ca să mănânc şi să te binecuvântez înaintea DOMNULUI înaintea morţii mele.
Acum, aşadar, fiul meu, ascultă de vocea mea, conform cu ceea ce îţi poruncesc.
Du-te acum la turmă şi ia şi adu-mi de acolo doi iezi buni de la capre; şi îi voi face mâncare gustoasă pentru tatăl tău, aşa cum îi place;
Şi [o ]vei duce la tatăl tău, ca să mănânce şi să te binecuvânteze înaintea morţii sale.
Şi Iacob a spus Rebecăi, mama lui: Iată, Esau fratele meu [este] un bărbat păros, iar eu [sunt] un bărbat alunecos;
Tatăl meu poate mă va pipăi şi am să îi par ca un înşelător; şi voi aduce un blestem asupra mea şi nu o binecuvântare.
Şi mama lui i-a spus: Asupra mea [fie] blestemul tău, fiul meu; ascultă doar de vocea mea şi du-te, adu-mi [iezii].
Şi s-a dus şi [i]-a luat şi [i-]a adus la mama lui; şi mama lui a făcut mâncare gustoasă, aşa cum îi plăcea tatălui său.
Şi Rebeca a luat haine bune care [erau] cu ea în casă, de la fiul ei mai în vârstă, Esau, şi le-a pus peste Iacob, fiul ei mai tânăr;
Şi ea a pus pieile iezilor de capre peste mâinile lui şi peste [partea] alunecoasă a gâtului său;
Şi a dat mâncarea gustoasă şi pâinea, pe care le-a pregătit, în mâna fiului ei, Iacob.
¶ Şi el a venit la tatăl său şi a spus: Tată; iar el a spus: Iată-mă, cine [eşti] tu, fiul meu?
Şi Iacob i-a spus tatălui său: Eu [sunt] Esau, întâiul tău născut; am făcut după cum m-ai rugat; ridică-te, te rog, şezi şi mănâncă din vânatul meu, ca sufletul tău să mă binecuvânteze.
Şi Isaac a spus fiului său: Cum [se face] că ai găsit [vânat] aşa repede, fiul meu? Iar el a spus: Pentru că DOMNUL Dumnezeul tău [l-]a adus la mine.
Şi Isaac i-a spus lui Iacob: Vino aproape, te rog, să te pipăi, fiul meu, dacă [eşti] sau nu adevăratul meu fiu Esau.
Şi Iacob s-a apropiat de Isaac, tatăl său; iar el l-a pipăit şi a spus: Vocea [este] vocea lui Iacob, dar mâinile [sunt] mâinile lui Esau.
Şi nu l-a recunoscut, din cauză că mâinile lui erau păroase, ca mâinile fratelui său Esau, aşa că l-a binecuvântat.
Şi a spus: [Eşti] tu adevăratul meu fiu Esau? Iar el a spus: Eu [sunt].
Iar el a spus: Adu[-o] aproape de mine şi voi mânca din vânatul fiului meu, ca sufletul meu să te binecuvânteze. Şi a adus[-o] aproape de el şi a mâncat; şi i-a adus vin şi a băut.
Şi tatăl său Isaac i-a spus: Vino aproape acum şi sărută-mă, fiul meu.
Şi a venit aproape şi l-a sărutat; şi a mirosit mirosul hainelor lui şi l-a binecuvântat şi a spus: Vezi, mirosul fiului meu [este] ca mirosul unui câmp pe care DOMNUL l-a binecuvântat;
De aceea Dumnezeu să îţi dea din roua cerului şi din grăsimea pământului şi abundenţă de grâne şi vin;
Să te servească poporul şi naţiuni să ţi se prosterneze, fii domn peste fraţii tăi şi fiii mamei tale să ţi se prosterneze; blestemat [fie] cel ce te blestemă şi binecuvântat [fie ]cel ce te binecuvântează.
¶ Şi s-a întâmplat, îndată ce Isaac a terminat de binecuvântat pe Iacob şi Iacob tocmai ce ieşise dinaintea lui Isaac, tatăl său, că Esau, fratele său, a venit de la vânătoarea sa.
Şi el de asemenea a făcut mâncare gustoasă şi a adus-o tatălui său şi a spus tatălui său: Să se ridice tatăl meu şi să mănânce din vânatul fiului său, ca sufletul tău să mă binecuvânteze.
Şi Isaac tatăl său i-a spus: Cine [eşti] tu? Iar el a spus: Eu [sunt] fiul tău, întâiul tău născut Esau.
Şi Isaac s-a cutremurat peste măsură de mult şi a spus: Cine? Unde [este] cel ce a luat vânat şi [l-]a adus la mine şi am mâncat din tot înainte de a veni tu şi l-am binecuvântat? Da[ şi] va fi binecuvântat.
Şi când Esau a auzit cuvintele tatălui său, a strigat cu un strigăt mare şi grozav de amar şi a spus tatălui său: Binecuvântează-mă şi pe mine tată.
Iar el a spus: Fratele tău a venit cu viclenie şi ţi-a luat binecuvântarea.
Iar el a spus: Nu pe drept este numit el Iacob? Pentru că m-a înlocuit în aceste două dăţi, a luat dreptul meu de întâi născut; şi acum, iată, a luat şi binecuvântarea mea. Şi a spus: Nu ai păstrat o binecuvântare pentru mine?
Şi Isaac a răspuns şi i-a zis lui Esau: Iată, l-am făcut domnul tău şi pe toţi fraţii lui i-am dat ca servitori; şi cu grâne şi vin l-am susţinut şi ce să îţi fac acum, fiul meu?
Şi Esau a spus tatălui său: Ai doar o singură binecuvântare, tată? Binecuvântează-mă şi pe mine tată. Şi Esau şi-a înălţat vocea şi a plâns.
Şi Isaac, tatăl lui, a răspuns şi i-a zis: Iată, locuinţa ta va fi grăsimea pământului şi din roua cerului de sus.
Şi prin sabia ta vei trăi şi vei servi fratelui tău; şi se va întâmpla când vei avea stăpânirea, că vei desface jugul lui de pe gâtul tău.
¶ Şi Esau a urât pe Iacob din cauza binecuvântării cu care tatăl său l-a binecuvântat; şi Esau a spus în inima sa: Zilele de jelire pentru tatăl meu sunt aproape; atunci voi ucide pe fratele meu Iacob.
Şi aceste cuvinte ale lui Esau, fiul ei mai în vârstă, au fost spuse Rebecăi; şi ea a trimis şi a chemat pe Iacob, fiul ei mai tânăr, şi i-a spus: Iată, fratele tău, Esau, se mângâie referitor la tine, [hotărât] să te ucidă.
De aceea acum, fiul meu, ascultă de vocea mea; şi ridică-te, fugi la Laban, fratele meu, la Haran.
Şi rămâi cu el câteva zile, până ce furia fratelui tău se întoarce;
Până ce mânia fratelui tău se întoarce de la tine şi uită [ce] i-ai făcut; atunci voi trimite şi te voi aduce de acolo; şi de ce să fiu lipsită de voi doi într-o singură zi?
Şi Rebeca i-a spus lui Isaac: M-am săturat de viaţa mea din cauza fiicelor lui Het; dacă Iacob ia o soţie dintre fiicele lui Het, ca[ ]acestea dintre fiicele ţării, la ce bun îmi va fi viaţa?