Jesaja 64
Ah, de ai voi să rupi cerurile, de ai voi să cobori, ca munţii să curgă înaintea feţei tale.
Ca atunci [când ]focul ce topeşte arde, focul face apele să fiarbă, pentru a face numele tău cunoscut potrivnicilor tăi, [ca ]naţiunile să tremure înaintea feţei tale!
Când ai făcut lucruri înfricoşătoare [pe care ]nu [le]-am căutat, ai coborât, munţii au curs înaintea feţei tale.
Căci de la începutul lumii [oamenii ]nu au auzit, nici nu au dat ascultare, nici ochiul nu a văzut, Dumnezeule, în afară de tine, [ce ]a pregătit pentru cel ce îl aşteaptă.
Tu întâmpini pe cel ce se bucură şi lucrează dreptate, pe [cei ce ]îşi amintesc de tine în cărările tale; iată, eşti furios; căci am păcătuit; [dar] în ele este stăruinţă şi noi vom fi salvaţi.
¶ Dar noi suntem toţi ca un [lucru ]necurat şi toate faptele noastre drepte [sunt ]precum zdrenţe murdare; şi toţi ne ofilim ca o frunză; şi nelegiuirile noastre, ca vântul, ne-au dus.
Şi nu [este ]nimeni care să cheme numele tău, care să se trezească pentru a te apuca, fiindcă ţi-ai ascuns faţa de noi şi ne-ai mistuit, din cauza nelegiuirilor noastre.
Dar acum, DOAMNE, tu [eşti ]tatăl nostru; noi [suntem ]lutul, iar tu olarul nostru; şi noi toţi [suntem ]lucrarea mâinii tale.
Nu te înfuria peste măsură, DOAMNE, nici nu îţi aminti nelegiuirea pentru totdeauna, iată, priveşte, te implorăm, noi [suntem ]toţi poporul tău.
Cetăţile tale sfinte sunt un pustiu, Sionul este un pustiu, Ierusalimul o pustiire.
Casa noastră sfântă şi minunată, unde părinţii noştri te-au lăudat, este arsă cu foc, şi toate lucrurile noastre sunt risipite.
Te vei opri de la aceste [lucruri, ]DOAMNE? Vei tăcea şi ne vei nenoroci peste măsură?